Câţiva dintre absolvenţii primei serii ne-au împărtăşit din experienţele, gândurile şi sentimentele încercate pe parcurs. Le prezentăm în continuare.
Pot să spun că mi-a fost greu la început, dar a meritat... La acest master am întâlnit o altă abordare asupra învăţării şi asupra a tot ceea ce presupune şcoala. Am descoperit ce înseamnă să fii un profesor adevărat; am descoperit cât de necesar e să-l înţelegi pe "învăţăcel" astfel încât învăţarea să fie cât mai plăcută şi mai constructivă.
Fiecare dintre noi, profesori cu mai multă sau mai puţină experienţă la catedră, aveam aşteptări şi motivaţii diverse atunci când ne-am înscris la un asemenea program masteral.
Începutul a fost greoi, plin de incertitudini, însă pe măsură ce înaintam pe cărările disciplinelor, alături de colegi şi profesori deosebiţi, totul se lumina...
Citește mai departe:Drumul spre necunoscut sau necunoscutele unui drum
A fost inceputul unei noi perioade... Încă din anul trei de facultate am aflat de acest masterat, însă nu aveam prea multe informaţii: ştiam doar că este o aprofundare a cunoştinţelor acumulate, dar la nivel superior. Am păşit puţin timidă în descifrarea tainelor acestui masterat. La început toate aceste concepte nefamiliare mie, mă faceau să fiu nesigură pe mine. Mi s-au părut dificile munca în echipă, cercetările, activităţile practice, întrucât îmi plăcea mai mult să învăţ ce mi se preda şi să fiu evaluată tradiţional. Mă gândeam cu teamă că eu nu o să reuşesc să termin acest masterat.
Un curs de didactică nu naşte profesori. Dar cursurile masterului de Didactică şi Didactici de Specialitate formează dorinţa, plăcerea şi bucuria de a deveni profesor. Personal, am descoperit că a fi la catedră înseamnă a-ţi dori să fii mereu mai bun în ceea ce faci, nu pentru tine, ci pentru ceilalţi.
Când am finalizat facultatea (specializarea Administraţie publică) nu aveam o idee clară asupra domeniului în care doream să activez; ceea ce voiam era să urmez un program de masterat şi mai târziu să mă orientez către acel ceva care într-adevăr să mă reprezinte. Recunosc, în primele cursuri mă tot întrebam ce caut eu la această specializare (fiind singura din grupă care studiase cu totul altceva), temându-mă că nu voi face faţă noilor cerinţe. Era totul nou, mult mai practic. Exista chiar o relaţie de prietenie între noi şi profesorii noştri.
...Sunt pe ultima sută de metri...Încerc să mă încadrez în timp să pot termina lucrarea pentru dizertaţie...
Fac o pauză şi mă gândesc la cum a început totul şi cât de repede am ajuns să termin şi masterul. La început, acest master mi s-a părut a fi doar o necesitate. Apoi a devenit locul unde mergeam cu plăcere, deoarece îmi oferea aproape întotdeauna modalităţi noi de a privi modul în care se realizează predarea- învăţarea- evaluarea.
Priviri, păreri, pasiuni, pledoarii, petale de înţelepciune adunate în ghirlande se înşiră în culori calde de primăvară, la ceas de poveste. Se apropie finalul unui master care a dăruit elevilor săi o cheie către un alt drum.
Organizare modernă, oaspeţi eleganţi, oglinzi paralele s-au întâlnit în sala misterelor. Aici s-au strâns la taifas, la un ceai, pedagogi, filosofi de ieri şi de azi, căutând un alt etalon pentru o altă educaţie.Panoul orarului, planul de lucru, portofoliile au adunat încercări, căutări, împliniri. Speranţe sădite cu migală în pământ reavăn, udate cu stropi de curaj.